Povestea pâinii

Cică-se la un moment dat lui nea Vasile îi era un pic foame – un pic bine. Nici nu ar fi de mirare, sportul favorit în satul lui era fomitul. Încearcă nea Vasile diverse soluții și într-un final ajunge să facă ceva gen pâine. Prin zonă era destul de multă apă, făina de grâu era foarte populară, unii mai experimentaseră diverse combinații dintre acestea două și ce s-o mai pune să iasă pâine pâine și nu milițian. Post-factum urma să fie evident că ajunge să facă pâine. Dar la început, pentru nea Vasile nu a fost așa de evident. A continuat și el să combine apa și făina sub diverse forme cu rezultate mai mult sau mai puțin dubioase. Îi ia ceva timp, și efort dar, într-un final, ajunge la Ză bread. Cea mai pâine pâine posibilă. Și era a naibii de extrem de super bună. Bine, poate nu era cea mai bună, dar nea Vasile și toți tembelii din sat, care până atunci haliseră voios ceea ce practic erau cocoloașe de făină udă, și-au rezolvat într-un mod rezonabil problema cu foamea. Important e că pentru ei era fix ce le trebuia, era cea mai bună. Nea Vasile o început să facă pâine că mai erau prin sat oameni care erau ocupați cu altele și nu apucau să-și facă singuri pâine, a început chiar să și scoată ceva profit din chestia asta, avea timpul și energia să-și mai deretice prin gospodărie. Una peste alta, era fericit că s-a lăsat de fomit și că poate să se mai ocupe de una-alta.

The End.

Nah. Într-o zi nea Vasi ăsta se trezește cu un nou fomist în fața curții. Se dezobișnuise să mai vadă fomiști. Își mai aducea însă aminte de cum era să-i fie foame și s-a gândit să-l ia în casă să-l învețe cum să facă pâine. Pentru noul fomist era o chestie fabuloasă. Nu mai întâlnise făină în viața lui dar încet, încet începea să prindă ideile de bază și părea că în curând învață tot procesul cap coadă și se poate duce în satul lui să facă pâine acolo. Între timp, pentru că se dusese vestea cuptorului de pâine deja existent sau dintr-un naiba știe ce alt motiv, nea Vasi se mai trezește cu niște fomiști în fața curții. Ar fi putut să-i lase să stea acolo până termina ucenicul de învățat și să-l lase pe el să-i rezolve pe ăia de afară. Dar parcă dura prea mult, parcă era gălăgie prea mare pe uliță. Avea loc suficient în curte să-i țină și pe ceilalți. Ar putea să-i învețe și pe ei. Sigur, de ce nu? Chestia faină a fost că de la unii a învățat să facă cornulețe iar de la alții a învățat că s-ar putea folosi și făina de secară. Cornulețele nu prea țineau de foame, făina de secară trebuia adusă de hăt departe că nu creștea deloc secara în satul lui și tot pâinea aia din făină de grâu era de bază când îl apuca foamea pe vreunul, dar da, sigur, era interesant că mai aflase ceva nou.

The End.

Of course not. Dintre fomiștii ăia noi erau unii care vroiau musai cornulețe de secară. Nea Vasile îi mai lăsa la cuptor să-și facă cornulețele, reușea să-și facă pâinea oricum. Dar mai erau unii care nu prea le aveau cu preparatul. Vasile nu mânca cornulețe de secară, ăia din sat nu cumpărau, nu prea avea chef să inceapă să le facă el dar ăia țipau că le e foame, badea Gheorghe de peste drum îi demonstrează cât de ușor ar fi să facă și câteva cornulețe de secară pe lângă pâinea lui.

The End.

Nu, povestea asta vrea să devină exagerat de lungă. Curtea lui Vasile arată de parcă au trecut vandalii dar lângă cuptorul de pâine a apărut unicul centru autorizat de distribuție a pâinii numit “La fomistul vesel”. Lumea din sat stă la coadă aici să-și ia pâinea și obligatoriul cornuleț cu secară care trebuie mâncat zilnic. Nu le este foarte clar de ce, dar o fac pentru că “așa trebuie” și devin ușor neliniștiț când li se sugerează voalat contrariul, foarte agitați când li se spune pe șleau . Vasile e bătrân, se mișcă greu și-și ia palme peste ceafă  dacă nu ajunge destul de repede când e nevoie de el la cuptor. Le merită. Când unul dintre fomiști i-a dat foc la scaune nemulțumit că ăia din sat mănâncă altceva în loc de cornulețe de secară, porcul și-a permis să comenteze.

Hai pa.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *