Povestea pâinii

Cică-se la un moment dat lui nea Vasile îi era un pic foame – un pic bine. Nici nu ar fi de mirare, sportul favorit în satul lui era fomitul. Încearcă nea Vasile diverse soluții și într-un final ajunge să facă ceva gen pâine. Prin zonă era destul de multă apă, făina de grâu era foarte populară, unii mai experimentaseră diverse combinații dintre acestea două și ce s-o mai pune să iasă pâine pâine și nu milițian. Post-factum urma să fie evident că ajunge să facă pâine. Dar la început, pentru nea Vasile nu a fost așa de evident. A continuat și el să combine apa și făina sub diverse forme cu rezultate mai mult sau mai puțin dubioase. Îi ia ceva timp, și efort dar, într-un final, ajunge la Ză bread. Cea mai pâine pâine posibilă. Și era a naibii de extrem de super bună. Bine, poate nu era cea mai bună, dar nea Vasile și toți tembelii din sat, care până atunci haliseră voios ceea ce practic erau cocoloașe de făină udă, și-au rezolvat într-un mod rezonabil problema cu foamea. Important e că pentru ei era fix ce le trebuia, era cea mai bună. Nea Vasile o început să facă pâine că mai erau prin sat oameni care erau ocupați cu altele și nu apucau să-și facă singuri pâine, a început chiar să și scoată ceva profit din chestia asta, avea timpul și energia să-și mai deretice prin gospodărie. Una peste alta, era fericit că s-a lăsat de fomit și că poate să se mai ocupe de una-alta.

Continue reading Povestea pâinii